RSS

Islanda renunta la aderarea la Uniunea Europeana

UE islandaIslanda este una dintre puţinele ţări în care clasa politică acţionează în interesul alegătorilor, iar alegătorii sunt bine organizaţi, activi şi dispuşi oricând să-i înlocuiască pe cei care nu respectă voinţa populară.

În ciuda presiunilor diplomatice externe, pe 14 iunie, coaliţia de guvernare de la Reykjavik a anunţat că Islanda nu va adera la Uniunea Europeană. Presa europeană a preferat să nu atragă atenţia cetăţenilor europeni asupra acestei situaţii, probabil pentru a nu da „idei” sau satisfacţie morală numeroşilor eurosceptici din ţările deja intrate în Uniune.

Ce s-a întâmplat, de fapt? În fond, islandezii au demonstrat că nu suferă de amnezie şi ţin minte şantajul din partea autorităţilor europene, care au cerut sacrificarea economiei islandeze în numele salvării unor bănci private şi ale creditorilor britanici şi olandezi. Ameninţările cu forţa armată care au venit din partea Marii Britanii şi exproprierile activelor islandeze pe teritoriul UE au contribuit la creşterea sentimentelor de euroscepticism. Relaţia complicată cu FMI nu a contribuit la creşterea popularităţii instituţiilor cu caracter global, UE devenind o „victimă colaterală” a resentimentelor islandeze faţă de structurile financiare internaţionale. Mai mult, relansarea economică care a fost obţinută pe cont propriu şi fără nici un sprijin din partea Uniunii Europene, au demonstrat populaţiei că economia poate să o ducă bine doar dacă instrumentele de control ale politicii economice se află la Reykjavik şi nu la Bruxelles. Confluenţa tuturor factorilor enumeraţi a condus la victoria partidelor eurosceptice în cadrul recentelor alegeri parlamentare.

Pentru Uniunea Europeană, aderarea Islandei este importantă din perspectiva ideologică şi cea a imaginii publice. Aderarea Islandei ar fi demonstrat că UE nu este „un bloc în decădere” după cum declară euroscepticii de genul filozofului rus Alexandr Dughin, ci o formaţiune puternică şi capabilă să atragă nu numai ţări subdezvoltate, dar şi ţări cu un standard ridicat de viaţă. În acest context, birocraţii de la Bruxelles au făcut presiuni considerabile asupra decidenţilor islandezi, dar rezultatul a fost nul.

„Nu a fost uşor pentru mine când am aflat despre noua abordare de la Reykjavik”, a declarat comisarul european pentru extindere Stefan Fule, sugerând totodată ca guvernul islandez să organizeze un referendum cât mai curând. Răspunsul diplomaţiei islandeze a fost dur şi rapid. „Nu ştiu la ce referendum şi la ce cadru temporal s-a referit oficialul european”, a declarat ministrul de externe Gunnar Bragi Sveinsson. “Vom proceda aşa cum considerăm de cuviinţă. Guvernul nu va continua procesul de aderare”, a adăugat oficialul islandez. Întrebat despre motivele acestei decizii, Sveinsson a menţionat problemele economice şi criza zonei euro cu care se confruntă Uniunea Europeană, adăugând că partidele care au ajuns la putere au promis în campanie că Islanda nu va adera la UE şi că guvernul nou format se va ţine de cuvânt. „Aşa funcţionează democraţia” a explicat ministrul islandez birocraţilor europeni. De Valentin Mândrăşescu –Vocea Rusiei

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 2, 2013 în Uncategorized

 

De ce in Romania nu se liberalizeaza salariile, ci doar pretul la gaze?

romania_ue_reutersO nouă veste proastă pentru români a venit la finalul săptămânii trecute când premierul Ponta a anunțat liberalizarea prețului la gaze, asumat prin acordul cu FMI. Astfel, preţul la gazele destinate consumatorilor industriali a crescut pe 1 aprilie (cu 5%), iar pe 1 iulie ar trebui să urce cu 5%, respectiv cu 3% pe 1 octombrie, proces ce va continua anii următori. Această majorare a prețului gazelor va aduce cu sine un nou val de scumpiri pe care îl va simți fiecare român. Concomitent, guvernul Ponta a anunțat majorarea salariului minim pe economie la 800 de lei de la 1 iulie, față de 750 de lei. Bucuria însă se poate opri aici, pentru că majorarea salariului minim înseamnă și majorarea amenzilor.

Politica Uniunii Europene, susținută de FMI, este de a liberaliza prețurile la energie pe întreg teritoriul uniunii, în mod progresiv. Scopul declarat este de a nu exista diferențe la prețuri pentru anumite servicii care dăunează competitivității și concurenței. Oricât de logic ar suna acest plan, el nu face altceva decât să creeze o falie și mai mare între țările bogate ale UE și țările sărace. Scopul ascuns este de a crea o Uniune Europeană de tip feudal, unde câteva țări puternice, Marea Britanie, Germania, Olanda, Austria, Franța, beneficiază de piața deschisă și monopolizează anumite sectoare, dar și forța de muncă, și țări iobage, de genul României, Slovaciei, Bulgariei, Letoniei și Lituaniei, care nu mai pot concura economic și a căror singură resursă este cea umană. Adică forță de muncă ieftină.

Salariul minim pe economie este un concept pur social, el nevând o corelație în economia reală. Dovadă stă evoluția acestui concept în România, unde salariul minim este folosit în scopuri pur electorale și politice, pe model populist. În 2012 România este singura ţară în care aproape un sfert dintre angajaţi au salariul minim pe economie. În perioada de boom economic dintre 2003 și 2007, salariul minim din România a scăzut, în loc să crească, având un trend invers salariului mediu pe economie.

Liberalizarea este un concept care României nu a adus niciodată nimic bun. Desigur, este absurd să credem că România mai poate exista ca un stat închis de tip nord-coreean sau deschis doar parțial, pe modelul CAER. Însă nu putem să nu observăm că o analiză lucidă beneficii versus costuri de la aderarea în UE ne indică faptul că România, din punct de vedere economic, a avut doar de pierdut. Desigur, avem câteva beneficii de netăgăduit, cum ar fi libera circulație și accesul la o piață economică uriașă, însă ce folos putem avea dacă firmele din România sunt din ce în ce mai dezavantajate față de cele din Europa de Vest? Investițiile în România au doar rolul de a oferi locuri de muncă și atât, profitul companiilor străine, fie ele bănci sau firme din domeniul IT, fiind întotdeauna pe zero în România, fiind mutat prin mecanisme financiare complexe (și adesea ilegale!) către firmele mamă.

Salariul minim din Luxemburg este de 11.5 ori mai mare ca cel din România. Șase țări au salariul minim de peste 1000 de euro, în timp ce 10 țări au salariul minim de sub 400 de euro. România și Bulgaria sunt la coada tuturor clasamentelor la nivelul EU. Până și țări ca Letonia, Lituania, Slovacia sau Estonia având salariile minime mai mari ca noi. Aceasta este Uniunea Europenă în care trăim: avem săraci și bogați laolaltă, gard în gard, diferențele economice și sociale sunt atât de mari încât se văd de pe Lună. UE nu este în acest moment altceva decât o construcție artificială pe model feudal, din care nici nu putem ieși, dar în care nici nu mai putem schimba nimic.

O soluție la aceste diferențe enorme ar fi stabilirea unui salar minim pe economie la nivel european. Jean-Claude Juncker, fost președinte până acum câteva săptămâni al grupului Eurozonei, a propus această măsură pentru a evita dispariția dimensiunii sociale a Uniunii Europene. Desigur, acest lucru nu este unul facil. Cum ar putea România să reducă diferența cu Luxemburg? Măsurile de austeritate luate de guvernele naționale pe fondul crizei economice nu au ajutat economiile, ba mai mult, le-au sabotat. Acest lucru a fost recunoscut de Olivier Blanchard (economistul-şef al FMI) şi Daniel Leigh într-un raport din 31 decembrie 2012. Austeritatea este contraproductivă, iar România a excelat în aplicarea fără minte de măsuri de austeritate. Stând și asteptând să revină încrederea investitorilor pentru piața europeană, pentru a putea anunța ieșirea din criză în 2015, decalajele sociale dintre țările europene cresc constant și sigur. Și chiar dacă în 2015 UE și FMI vor trâmbița ieșirea din criză, ce folos vor mai avea românii din asta? De George Bara – NapocaNews

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 1, 2013 în Uncategorized

 

inca o tara ‘adera’ la UE

se pare ca si croatii,o tara mai bine dezvoltata ca Romania din toate punctele de vedere s-au gandit,sau mai bine zis conducatorii tarii sa intre de bunavoie in aceasta organizatie anti-sociala si anti-democratica numita Uniunea Europeana care are conducatori si insitututii pe care nu le-a cerut nici ales vreun cetatean din Europa,sunt sigur ca au fost santajati si fortati la fel ca si cei care conduc Romania,sa intre in acest sistem politico-economic plin de restrictii si care are o politica colonialista,putine tari facand exceptie.

Croatia bine ai venit in Uniunea Europeana,te asteapta Privatizari masive,cresteri de taxe si impozite,banii ce i mai aveti din turism vor merge de acum la UE si datoria externa si multinationalele care va vor distruge agricultura.

si tocmai vorbeam de privatizare

Sursa

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 1, 2013 în Uncategorized

 

Manual de transformare a unei țări fără datorii într-o colonie disciplinată și fericită

Se pare că rețeta folosită e următoarea:

 
  1. Aranjezi imediat după lovitura de stat (pe care fraierii o s-o numească multă vreme revoluție) să vină la conducere niște fraieri pofticioși care pentru un tablou în plus și-un cont în Elveția sunt dispuși s-o vândă și pe mă’sa crăcănată deja
  2. Le spui proștilor că industria lor chimică e de căcat, că sunt înapoiați rău și le promiți două bax-uri de Bonibon dacă te lasă s-o manageriezi tu, faci privatizare Mebo până le piere cheful de întreprinzător
  3. Le iei băncile și apoi le instruiești să le dea fraierilor credite căcălău cu buletinul pentru orice, apartamente, mașini (produse tot de tine, în vest), smartfoane, cizmulițe dă vară, alte acareturi la Mall, le dai cât de mult pot ei hali căcat monden din reviste gen Click și Libertatea, emisiuni „care te râzi” cu Capatos, Acces din rect și „Fraierii are talent dacă și câinii are talent”. Aici nu trebuie să precupețești vreun efort, că dacă fraierii n-au ce comenta la muncă, s-ar putea, ai dreacului, să se apuce de făcut ceva și asta nu e bine
  4. Le spui fraierilor că s-ar putea să-i atace nepoții lui Gingis Han, că trebuie musai să intre într-o alianță armată, le iei armata din țară, să nu cumva să o folosească vreunu’, Doamne-ferește, la păzit infrastructura feroviară și combinatele de furat și de evaziunea fiscală cu produse petroliere și-o trimiți cică la instruire cât mai departe, la unde a înțărcat mutu (nu fotbalistul) iapa , prin Afganistan, să-l apere pe dracu’ de tac’su. În prealabil le desființezi și diviziile de geniu, alea cu care fraierii au construit Transfăgărășanul, să nu-i încurce cumva pe cei de la Lena Construciones, în cele 24 de luni cât se screm să construiască un amărât de pasaj 
  5. După ce le-ai făcut fraierilor burta mare de chipsuri, bere și Orice-Cola și-ai obișnuit pițipoancelor fraierilor că nu mai poa’ să trăiască dacă părul lor „n-are volum”, începi să racolezi forța de muncă și-o aduci la tine în țară unde-o plătești cum se cuvine, și din ăia de high-tech dar și căpșunari. Asta din două motive, ca să scazi presiunea șomajului de pe umerii guvernanților, să nu care cumva să le dea prin gând să facă locuri de muncă și ca să fii sigur că fraierii, dacă vor să deschidă iar vreo uzină, să lucreze doar cu pensionarii, ăia care se încăpățânează să mai trăiască după toate reformele în sănătate sau cu puștanii care au terminat bacalaureatul și care nu știu nici să schimbe vreo siguranță însă manevrează la perfecțiune smarfonu’
  6. Ignori complet (ba chiar îi dai și două peste bot) specialiștii care încearcă să-i lămurească pe conducătorii fraierilor că avem o groază  de rezerve pe care toți se fac că nu le văd (vezi aici )
  7. Pune-i pe reprezentanții fraierilor să semneze înțelegeri europene că trebuie musai să se transforme în paradisul energiei verzi, pune-i să ridice moriști de vânt peste tot și să plătească toate investițiile astea în timp ce termocentralele și hidrocentralele lor se duc pulii de suflet ( vezi aici articol detaliat )
  8. Dacă le-a mai rămas fraierilor cumva vreo urmă din industria chimică, de-alde OltChim cumva, bag-o în faliment, ca să fii sigur că țara asta nu mai are nevoie de gaze naturale decât puțin pentru brichetele fumătorilor și cât să se încălzească fraierii iarna
  9. Te faci că faci niște prospecțiuni (aiurea, tu știai de mult ce-i acolo) prin Marea Neagră și afli că poți scoate de acolo la gaze naturale de n-are ce să facă toată România cu ele ( vezi aici ).
  10. Prostești pe proști zicându-le că le pune Dumnezeu mâna în cap și-o să treacă pe la ei o mare conductă, Nabucco, care ar urma să-i aprovizioneze cu gaz natural ieftin (la ce dracu’ le-o mai fi trebuind, nu știu)
  11. Liberalizează prețul la gaze pe piața internă (că industrie care să mai profite de chestia asta nu mai există) pentru ca nu cumva să guițe vreun fraier atunci când o să le dai gazele pe piața externă la ce preț vrei tu.
  12. Ce să vezi, când începe Exxon să scoată gazu’ din Marea Neagră, țop, o să fie pe-aproape și-o conductă să-l trimită în afară, că în România el mai e la fel de util românului precum îi este mortului util un abonament la sala de forță. Și iacătă ce frumos devine România exportatoare de gaze naturale, alea pe care Putin le dădea cam scump vesticilor care o să le ia acum mai ieftin de la niște fraieri!
Noi am ajuns de abia pe la punctul 8,9 …

 Sursa 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 1, 2013 în Uncategorized

 

Vadim Tudor in Parlamentul European: ROMANIA a ajuns o COLONIE a SUA

Doamnelor şi domnilor, vă anunţ că în Uniunea Europeană sînt 26 de ţări independente şi o colonie: iubita mea ţară, România. Dar aceasta nu e orice fel de colonie, ci o colonie americană, în care agenţii CIA se poartă ca nişte stăpîni de sclavi pe plantaţii. Aceşti feudali primitivi au trei griji, mari şi late:

1) Să jefuiască bogăţiile ţării, mai ales zăcămintele de aur, argint şi uraniu, dar şi cele de gaze naturale;

2) Să le bage românilor pe gît, contra a zeci de miliarde de dolari, contracte păguboase şi vechituri militare, cum ar fi 48 de avioane F-16, unele fabricate în anul 1965, veritabile „sicrie zburătoare”;

3) Să transforme această paşnică ţară într-un scut anti-rachetă viu, contra Rusiei.

Si mai au o preocupare: să fure alegerile! Ultimul jaf „Marca CIA“ a avut loc la 10 iunie, cînd alegerile locale au fost fraudate de stăpînii americani, cu ajutorul unei armate de 900 de ofiţeri şi agenţi ai principalului Serviciu Secret al României, şi anume Serviciul Român de Informaţii. Tehnicile furtului sînt diabolice şi taie orice speranţă în democraţie, în voinţa, liber exprimată, a electoratului.

O batjocură la adresa a milioane şi milioane de români, dar şi a Europei civilizate. În aceste condiţii, alegerile din România devin nu numai inutile, ci şi ridicole. Abia acum înţeleg strigătul de revoltă care se aude, de zeci de ani, în atîtea ţări ale lumii: Yankees, go home!

CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preşedintele Partidului România Mare. Discursul a fost rostit luni, 2 iulie 2012, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg. De pe Ziarul Tricolorul

intotdeauna mi’a placut de acest om pentru curajul lui de a spune lucrurilor pe nume.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 4, 2012 în Uncategorized

 

Trebuie desfiinţate băncile centrale?

Politicile fără precedent de relaxare ale băncilor centrale promovate în ultimii ani au făcut aceste instituţii încă şi mai vulnerabile în faţa contestatarilor lor, după ce deja li se atribuise un rol major în declanşarea crizei financiare. Rezerva Federală Americană, într-un exerciţiu al dezbaterii publice, a lansat iniţiativa de a-i invita să conferenţieze pe cei ce denunţă activitatea şi deciziile băncilor centrale.

Într-un discurs rostit la Fed-ul din New York, reputatul analist de pe Wall Street, James Grant, a afirmat că banca centrală a SUA s-a depărtat de mandatul său iniţial stabilit acum 100 de ani, lansându-se în inducerea unei inflaţii persistente, manipularea pieţelor, suprimarea artificială a ratelor de dobândă şi în planificarea centralizată a economiei. El recomanda reintroducerea etalonului aur şi revenirea în mandatul restrâns iniţial al instituţiei. Mohamed El-Erian, şef executiv la PIMCO, fondul cu cele mai mari plasamente în pieţele de bonduri, a afirmat, de asemenea, într-o conferinţă susţinută la Fed-ul din Saint Louis, că strategiile neconvenţionale în politica monetară utilizate după dezlănţuirea crizei ar trebui treptat abandonate întrucât beneficiile acestora nu mai justifică riscurile şi costurile.

Propunerilor de reevaluare a concepţiei de acţiune a Fed enunţate însă i se adaugă una tranşantă: Rezerva Federală Americană ar trebui să se desfiinţeze! Este ceea ce solicită Robert Wenzel, autor al publicaţiei online Economic Policy Journal. El spune că banca centrală a SUA nu mai are nimic de oferit după ce într-un veac de existenţă a adus o inflaţie de 2.241% la nivelul preţurilor şi nu a putut preveni cele 18 recesiuni din America.

Ron Paul, congresman de Texas şi unul dintre cei doi candidaţi rămaşi în cursa pentru Casa Albă din partea Partidului Republican, face, de asemenea, un rechizitoriu dur Rezervei Federale într-un editorial în Financial Times. “Criza financiară a scos în evidenţă pe deplin falimentul intelectual al bancherilor centrali ai lumii”, scrie acesta.

Invitat la sfârşitul lunii trecute să conferenţieze la sediul Rezervei Federale din New York, Robert Wenzel, autor al blogului Economic Policy Journal şi unul dintre cei mai puternici contestatari ai instituţiei, nu a mers cu jumătăţi de măsură: el a propus, nici mai mult nici mai puţin, desfiinţarea băncii centrale a SUA. El a recunoscut în faţa auditoriului că ideile sale sunt într-atât de opuse încât, dincolo de rolul discuţiilor intelectuale, nu vede cum i-ar convinge pe oficialii Fed de utilitatea desfiinţării sistemului Rezervelor Federale.

“Pur şi simplu nu înţeleg cea mai mare parte a gândirii de aici de la Fed şi nu înţeleg cum această gândire poate continua atunci când, în viziunea mea, se loveşte de realitate”, a declarat Wenzel, adăugând că el este adeptul şcolii lui Ludwig von Mises, Friedrich Hayek şi Murray Rothbard, potrivit căreia nu se pot găsi în economie constante aşa cum acestea pot fi descoperite în fizică. Cei de la Fed însă întocmesc studiu după studiu cu ecuaţii construite, de ca şi când ar exista asemenea constante în economie. În piaţa privată aşa ceva au mai încercat în anii ‘80 cei de la Long Term Capital Management şi au dat faliment. Traderii au crezut în constante ale ratelor de faliment în piaţa subprime şi au tranzacţionat în consecinţă. Calculele le-au explodat în faţă şi a urmat criza financiară. Fed persistă însă în a întocmi astfel de ecuaţii.

Lui Wenzel i se pare ciudat că reprezentanţii băncii centrale a SUA s-au abandonat unui model keynesian potrivit căruia cererea, iar nu producţia este cea care dictează economia. “Vă rog să aruncaţi o privire prin lume pentu a vedea iPhone-urile, iPad-urile, cuptoarele cu microunde, televizoarele cu ecran plat care mie îmi sugerează că producţia este cea care stimulează economia”, spune Wenzel adăugând că abia abundenţa acestor produse poate crea cererea în măsura în care legea cererii şi ofertei împinge preţurile în zone accesibile.

 

Fed, 100 de ani de eşecuri

Fed propovăduieşte ideea conform căreia şomajul se poate reduce prin stimularea cererii graţie tipăririi de bani. Această credinţă i-a făcut să majoreze cantitatea de bani de la fondarea instituţiei şi până în prezent cu 12.230%. Şomajul se află însă la niveluri record.
Ca şi James Grant într-un discurs rostit tot la Fed-ul din New York anterior, Wenzel nu înţelege de ce instituţia se opune scăderii preţurilor, aşa cum se întâmplă în piaţa televizoarelor, computerelor şi telefoanelor mobile.

Reprezentanţii băncii centrale spun că urmăresc stabilitatea preţurilor, însă într-un secol de existenţă, acestea au crescut cu 2.241% la nivelul consumatorilor. Argumentul potrivit căruia stabilitatea preţurilor este urmărită doar secundar, în condiţiile în care preocupările se centrează pe stabilitatea financiară, este contrazis de cele 18 recesiuni severe parcurse de la înfiinţarea Fed, între care şi Marea Depresiune din anii ‘30 şi criza pe care o traversăm. Toate aceste etape de contracţie economică au rezultat în prăbuşiri ale cotaţiilor bursiere, zeci de milioane de şomeri şi falimente ale companiilor.

Aceste picaje nu numai că nu au fost împiedicate de Fed, dar Wenzel spune că au fost determinate de banca centrală. El îşi argumentează poziţia cu teoria ciclurilor economice a lui Mises, Hayek şi Rothbard, care spune că aceste oscilaţii majore ale economiei rezultă din tipărirea de bani. Cu toate acestea, Fed persistă în politica de majorare a masei monetare. “Vă puteţi imagina ce distorsiuni sunt determinate în economie de Fed prin această tipărire masivă de bani?”, i-a întrebat Wenzel pe oficialii Fed.

El spune că instituţia a eşuat atât în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor, cât şi în asigurarea stabilităţii financiare. “Este credinţa mea că, de la început şi până la sfârşit, Fed este un eşec”, mai spune autorul blogului Economic Policy Journal. El le-a lansat reprezentanţilor Fed din auditoriu un avertisment: “Laţul se strânge în jurul organizaţiei voastre; cantităţi mari de bani sunt necesare a fi tipărite doar pentru a ţine economia voastră manipulată la suprafaţă. În cele din urmă, acestea vor rezulta într-o inflaţie uriaşă la nivelul preţurilor sau, dacă vă opriţi din tipărit, o altă prăbuşire economică va apărea. Nu este altă cale”.

Criza este, aşadar, inevitabilă, iar băncile centrale nu o pot împiedica. Este şi motivul pentru care cel mai bine ar fi să se desfiinţeze. Robert Wenzel îşi încheie interesant discursul de la Rezerva Federală din New York: “Încă o dată, vă mulţumesc pentru că m-aţi invitat. Aveţi pregătită mâncare, aşa încât nu voi fi nepoliticos şi voi sta să mănânc. Haideţi să avem o masă pe cinste. Haideţi să o transformăm într-un festin. Apoi, vă solicit, vă pledez, vă rog pe voi toţi să ieşiţi de aici împreună cu mine şi să nu vă mai întoarceţi niciodată. Este lucrul moral şi etic pe care trebuie să îl faceţi. Nimic bun nu iese din acest loc. Haideţi să încuiem uşile şi să abandonăm clădirea păianjenilor, moliilor şi şobolanilor cu patru picioare”.

Băncile centrale nu înţeleg actuala criză şi ne împing spre una şi mai mare

Ron Paul, unul dintre cei doi candidaţi republicani pentru Preşedinţia SUA rămaşi în cursă, contestă existenţa instituţiei băncii centrale, iar argumentele sale sunt prinse în cartea “End the Fed” (”Sfârşitul Fed-ului”), publicată în 2009. Aceasta a fost sursă de inspiraţie pentru o campanie publică a susţinătorilor lui congresmanului de Texas, în care sintagma a devenit imperativă: “End the Fed!” (”Să terminăm cu Fed-ul!”).

Într-un articol publicat recent în Financial Times, Ron Paul spune că actuala criză financiară demonstrează falimentul intelectual al reprezentanţilor băncilor centrale, instituţii a căror existenţă nu trebuie subînţeleasă într-o economie de piaţă. “Deşi socialismul şi planificarea economiei centralizate au fost respinse pe scară largă de către economiştii adepţi ai pieţei libere, persistă mitul potrivit căruia băncile centrale sunt o componentă necesară a economiilor de piaţă”, scrie Paul. Astfel, economiştii respectivi înţeleg faptul că un control al salariilor şi al preţurilor bunurilor de către Guvern ar duce la penurie, alocări greşite de resurse şi la înrăutăţirea vieţii. Cu toate acestea, ei admit că băncile centrale trebuie să determine nu numai cantitatea unei mărfi – banii -, dar şi preţul acesteia prin fixarea ratelor de dobândă.

Banii ieftini ne duc doar din criză în criză

Fed-ul a persistat în neglijarea faptului că dobânzile sunt, la rândul lor, preţuri, iar cealaltă eroare o reprezintă majorarea inflaţionistă a masei monetare. “Tipărirea unor cantităţi nelimitate de bani nu duce la prosperitate nelimitată”, scrie Paul. Este însă exact ceea ce a făcut Fed-ul în ultimele două decenii pompând trilioane de dolari în speranţa că vor stimula creditarea şi, în consecinţă, consumul. Aceste intervenţii au scopul de a creşte artificial preţurile acţiunilor, de a coborî costurile împrumuturilor pentru companii şi indivizi, precum şi pe acela de a menţine ridicate preţurile caselor.

Spre deosebire de predecesorii lor din anii ‘30, care au lăsat frâu liber deflaţiei, actualii reprezentanţi ai Fed-ului se comportă ca şi cum culmea unei bule a creditării reprezintă un status quo la care trebuie să ne întoarcem. Ei confundă banii cu avuţia şi promovează ideea potrivit căreia prosperitatea derivă din preţuri ridicate ale activelor şi cantităţi uriaşe de bani şi de credit.

Politica banilor ieftini nu e nouă. Fiecare criză a început cu o politică monetară inflaţionistă ce a condus la umflarea unor baloane speculative, spune Paul. Băncile centrale au considerat, la spargerea inevitabilă a acestora, că soluţia este reinflamarea lor, doar că aceasta doar seamănă seminţele unei noi crize. Spre exemplu, coborârea de către Fed a ratelor de dobândă pentru evitarea recesiunii după spargerea bulei “dot.com” a condus la inflamarea unei bule imobiliare, după al cărei colaps nu ne revenim nici astăzi. Eşuând să înveţe lecţia, acum banca centrală a SUA pompează trilioane de dolari în economie şi promit că vor ţine ratele de dobândă aproape de zero până în 2014. “Aceasta ne asigură că următoarea criză va fi încă şi mai distructivă decât cea prezentă”, avertizează Paul.

El întăreşte că reacţiile instituţiei la criza financiară ne spun că oficialii înalţi nu înţeleg natura acesteia: “Răspunsul Fed la criză sugerează că aceasta crede că actuala criză este o problemă de lichiditate. De fapt, este o problemă a investiţiilor alocate prost ce au fost cauzate de un preţ inadecvat al banilor şi a creditului, preţuri distorsionate de acţiunile inflaţioniste ale Fed”.

Adevărata prosperitate cere bani solizi

Rezolvarea crizei nu poate veni decât din ruperea acestui cerc vicios care să schimbe o realitate care ne spune că “Fed a făcut ca băncile şi corporaţiile să fie dependente de banii ieftini”. Pieţele acum sunt puternic distorsionate după zeci de ani de intervenţii ale autorităţii de politică monetară. “Trăim într-o lume în care a abandonat conceptul potrivit căruia economisirea şi investiţiile sunt sursele avuţiei reale şi a creşterii economice. Pieţele financiare cer crearea de bani din partea băncilor centrale. Speranţele pentru noi programe de relaxare cantitativă de la Fed, Banca Angliei ori Banca Japoniei – sau alte operaţiuni de refinanţare pe termen lung ale BCE – încurajează pieţele, în timp ce deciziile de a nu se interveni determină picaje ale acţiunilor. Factorii de decizie se axează pe stimularea consumului, în timp ce ignoră producţia. Aşa-numiţii capitalişti au uitat că, de fapt, capitalul nu poate fi creat de Guvern”, scrie Ron Paul.

El avertizează că perpetuarea unui actual model ne poate conduce către o criză de proporţii: “Controlul economiei globale a fost trecut în mâna unui cartel bancar care reprezintă un pericol pentru noi toţi. Adevărata prosperitate cere bani solizi, productivitate crescută, economisiri şi investiţii sporite. Lumea este inundată de dolari şi o criză valutară care implică moneda de rezervă a lumii ar fi o catastrofă fără precedent”.

autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 30, 2012 în Uncategorized

 

Fiare ruginite de la americani

Uite Grecia, nu e Grecia! Hocus-pocus umflă dolarul şi euro în pene, umflînd şi sacul marilor puteri. Din aceste scamatorii de lux se hrănesc visteria americană şi cea a Uniunii. Voci ale presei compară Grecia cu Bangladeshul. Noi cu cine ne asemuim? Cumva cu Japonia anului 1945? Ei, da, unde-i multă politică, tot atîta ipocrizie! La ce a dus preţiosul capitalism? Pînă şi americanii de rînd au ajuns să ne fure. Într-una din nopţile trecute, doi yankei de la baza Mihail Kogălniceanu au fost prinşi pe situl arheologic al Cetăţii Carsium – Hârşova, căutînd cu detectoare de metale preţioase, potrivit unei legende, o caleaşcă plină cu bijuterii de aur străvechi. Deşi s-au ales cu dosare penale, vor fi cercetaţi în S.U.A., potrivit unui protocol din 2004 şi vor scăpa basma-curată. Parcă ar fi primii! Şi ei, şi puşcaşul marin care l-a lovit recent cu o sticlă în cap pe un tînăr, într-un bar din Iaşi, vor scăpa de pedeapsă, precum americanul care l-a ucis pe muzicianul Teo Peter.

Alura politicii americane şi-a pus amprenta pe slujbaşi: păcălesc, exploatează, explorează în scopuri egoiste, iau pe gratis, fentează permanent, fură delicat. De „veselia” românilor cea de toate zilele se va ocupa de acum înainte scutul antirachetă, devenit operaţional la Deveselu. Pe lista noilor achiziţii de la americani, preşedintele a trecut nişte drone second hand. Staţi liniştiţi, nu primim vize pentru America, în schimbul cuielor ruginite bătute de preşedinte în jugul României. Fiarele casate, de care americanii ţin cu tot dinadinsul să scape, pentru că dezmembrarea lor nu e ecologică. Nu-i doare capul pe ruşi că, în urma summit-ului NATO de la Chicago, o ştire umple de stropi presa internaţională. Ei vor continua ceea ce au început. Au cele mai puternice rachete şi nu se tem de ţînţari. Uite aşa se va relua spirala înarmărilor. Vorbim de funie în casa spînzuratului, nu-i aşa? Carenţele de cinste şi patriotism, dar şi analfabetismul diplomatic au adunat în curtea noastră deşeuri care obligă şi cocoşează naţiunea înaintea marilor puteri. Extrapolînd, nu trebuie să fii Mafalda ca să înţelegi că, în următoarele decenii, nu va fi bine deloc. Cum Decebal şi Zamolxe au fost daci, nu romani, iar galii n-au cum să fie francezi, tot atît de mare este diferenţa între diplomaţii de carieră şi politicienii capitalişti, potriviţi în a reforma penitenciarele. Din interior, desigur, şi cu volumul manelelor dat la maximum. Ne-a fost greu cu „was ist das”, poate şi cu „davai ceas”,  dar să ne amintim de marele Constantin Tănase: „Davai ceas, davai moşia,/ Haraşo tovărăşia”. Românii, însă, nu vor dispărea cînd vor cîinii capitalişti! Chiar dacă ipocrizia, corupţia şi abuzurile sînt eterne.

 Să lăsăm Grecia, unealta Americii, în pace, şi dorinţele fierbinţi ale U.E. faţă de ea, şi să ne vedem de-ale noastre, adică tot de-ale lor. Să vedeţi ce „bine şi frumos” va fi în România cînd vor fi debarcate în ţară dronele de la americani şi vom renunţa la bătrînul Leu pentru rechinul Euro! Dacă aveţi un ban deoparte, cumpăraţi  terenuri. şi aşa sînt vîndute pe mai nimic veneticilor! Cumpăraţi case, livezi, podgorii, stupi, vaci, găini, oi, capre, orice poate asigura un troc echitabil între membrii societăţii. Statisticile sînt speculaţii, iar promisiunile rămîn promisiuni,  chiar dacă programul de lucru se aliniază la U.E., iar bugetarii se vor odihni mai mult cu o oră. Însă, fie la privat, fie la stat, românii muncesc în lei pe cele mai mici salarii din Uniune şi plătesc facturile în euro. Capitalism de cazino, capitalism de speculaţie. Cine face bani buni în capitalism? Aţi ghicit: speculantul. De ce este stabilitate economică în Germania, de pildă? E o ţară echitabilă pentru cetăţenii ei. Nu există această polarizare abjectă ca la noi. Munca este plătită onorant şi nu se permite îmbogăţirea peste noapte. La noi, de dragul poporului, pentru a-l ţine bolnav şi prost educat, profesorii şi medicii primesc salarii de 800 de lei pe lună. Genocid „Magna cum Laude”! Distrugerea sistemului de învăţămînt şi de sănătate, domenii cheie ale civilizaţiei unei naţiuni, sînt părţi din programul integrării. Suficient să ne uităm la diplomele politicienilor descurcăreţi, care şi-au luat Bacalaureatul pe la 30 de ani, iar acum, ce miracol, au două-trei licenţe şi cîteva masterate în traistă, în doi-trei ani! Mediul universitar sănătos de altădată este infestat de fabricile de diplome în serie şi de mofturile analfabeţilor, care au agonisit, pe lîngă bogăţii din trupul ţării, titluri universitare cît mai occidentale. Universităţile private sînt sub aripa managerilor politici, nu a intelectualilor rasaţi.

Se apropie votul! Românului trebuie să-i displacă măsluirea adevărului prin statistici false şi ţeapa politicienilor, muşcaţi de căpuşe. Id est, să ia parte în număr cît mai mare la parastasul băncilor de pe teritoriul nostru şi la cel al organismelor financiare mondiale, să asculte în mod civilizat prohodul şi fuga exploatatorilor în ţintirimul creat de ei înşişi…

Sursa:ziarul tricolorul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 29, 2012 în Uncategorized